a-na ana, a-re are, me-re mere
deci astăzi am învăţat despre adâncimea cerului şi culoarea sa străvezie
în timpul eclozării ouălor verzi depuse de struţul de grotă
taurul, nu ştie ce-i cu el, dar când vede roşu în faţa ochilor turbează.
cerul îi cade în cap şi îi împrăştie minţile, orbindu-l
ce poate face atunci? caută un debuşeu, o cale de fugă,
şi-atunci loveşte ca să se descarce, altfel îi plesnesc coarnele
el uită tot. caută o victimă ce-i va purta culoarea
şi-abia când simte că greabănul îi e plin de moarte
se întreabă unde a greşit, dar lama taie firul întrebărilor
şi nodul gordian se desface între a fost şi a nu mai fi
fericite culorile care-au scăpat din îmbrăţişarea nopţii
vezi mai multe poezii de: cosmacpan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
taurul-aici personificare a fiintei dominata de instincte. buna punerea in scena, ma refer la prime parte a textului. si concluzia. supravietuiesc cei ce inving natura instinctuala. aprecierile mele!
roxana.c
sâmbătă, 05 martie 2016