Ruga cicorii
Am, Doamne, potecă spre soare
Să scutur cerul de tainice ape,
Să beau elixir din flori de cicoare
Cu sufletu-mi să-ți fiu mai aproape?
Din cupa cicorii să beau veșnicie
În palme să strâng fărâme de cer
Cu tălpile adânc înfipte în glie
Cruce să-mi fac, pios, efemer.
Din mii de culori ce-ți sunt pe cărare
Doar din albastru am să-ți scriu Crez
Și sufletu' am să-l mut într-o cicoare
Corola să-aplec, să îngenunchez.
Căci port atâta albastru în mine
Cred că și-n vene îmi curge azur...
C-am învățat, Doamne, tot de la Tine
Să-mi port prin viață sufletul pur.
vezi mai multe poezii de: Ana Ionele
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.