Înger alb, înger de rouă, preafrumoasă zână bună,
Te arată dintre stele sau din basme fermecate,
Te-ai ascuns în roua rece sau în mare sau în lună,
Te coboară lângă mine căci te simt aşa departe...
Te-ai născut din voia minţii şi din lacrime curate,
Te-ai ivit ca o minune, ca un vis de catifea,
Unde eşti prinţesă sfântă, prin ce doruri ferecate
Sau ţi-ai pus în gând, şireato, s-ocoleşti inima mea.
Închid ochii şi te-nchipui... trupul tău angelic, dulce,
Lângă trupul meu apare şi-l aprinde ca pe-un jar,
Îşi simt buzele ca mierea, şi sărutul cum mă duce
Pe meleaguri de poveste îmbătate de nectar.
Nu te-ascunde, o, iubito, între rânduri de ruină,
Ieşi de-acolo şi te-arată, lasă-mi vorbele în pace.
Ori nu vezi că se adună într-o muzică divină
Iară blânda rezonanţă tot mai mult, mai mult îmi place...
Mi te-arată să te pipăi, să te gust, să te contemplu,
Ieşi în calea mea copilă şi zâmbeşte-mi din priviri
Nu te-ai plictisit să umbli rătăcită-n-al meu templu,
Rece şi pustiu şi negru, între-atâta amăgiri...
Iartă-mă de poţi, iubito, ştiu, sunt numai eu de vină,
M-am gândit prea mult la noi şi poate prea mult la mine,
Trebuia să schimb Pământul şi să-l umplu de lumină
Şi apoi, pe îndelete, să te inventez pe tine.
vezi mai multe poezii de: adiphonenastase
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ce versuri minunate! Felicitari!
Leul cel Batran
miercuri, 11 martie 2015
Minunata! Bravo Adrian
mirela
miercuri, 11 martie 2015
superba poezie si ma bucur sa citesc ceva asa de frumos.
felicitari sincere.
ROLEA NICOLAE
miercuri, 11 martie 2015