RUGĂCIUNE PENTRU COPILĂRIE
Doamne, Te rog, de-ai putea să faci
și pentru mine o minune,
să mă duci la anii cei mai dragi,
te-aș venera în rugăciune!
Pentru o zi de-aș mai fi copil,
să zburd la joacă fără grijă,
aș lăsa-n timp, destin ostil
ce-a uneltit să fiu învinsă.
Mai dă-mi vremea copilăriei,
să lupt cum atunci nu am putut!
Aș rupe lanțul nostalgiei,
de-aș redobândi timpul pierdut.
Să pot avea doar griji de școală,
pe părinți și dascăli să-i ascult,
peste vremuri m-aș face scară
spre al copilăriei tumult.
Nu mi-aș dori să am jucării,
mai plăcută de-a-mi face viață,
ci mai multe cărți să pot citi
în timpul liber și-n vacanță.
Că nu-și dorește să se joace
copilul, când e nefericit.
Mai bucuros îl poate face
cartea cu personaj îndrăgit.
Aș vrea să uit griji de părinte,
ce nu-mi dau pace, zi și noapte.
Deși multe nu-s auzite
din ale sufletului șoapte.
Să nu știu de cruci și morminte,
unde strămoșii au dispărut
și să am prin rugăciuni sfinte,
ce-n copilărie n-am avut.
Dar tot ce-am dorit, va rămâne
pecetluit de năzuință
într-o absurdă rugăciune,
că două vieți nu-i cu putință!
Maria Filipoiu - poet, eseist, jurnalist
București - România
vezi mai multe poezii de: maria.filipoiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.