Dă-mi, Doamne, putere mare
Însă una, cum să zic,
Să nu-mi pese de trădare
De avere, de nimic.
Și-apoi dă-mi a Ta povață
Și-ncă vreo cincizeci de ani
Să mă plimb tăcut prin viață
Fără griji și fără bani.
Dar Tu, Doamne, mă veghează
Ca să nu mă rătăcesc
Zi de zi mă luminează
Și mă-nvață să iubesc.
Fiindcă-n lumea asta mare,
Nemiloasă și eternă,
Cea mai mare alinare
Este grija Ta paternă.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.