.Mihail Rujoiu s-a născut la 20 ianuarie 1969,Câmpina.
.Scriu poezie din anul 1984.
.Un mod necondiţionat de a-mi exprima sentimentele şi opinia.
Soarele se-nvârte-n loc
Piatră de hotar
Când mai cade câte-o stea
Sufletul mi-e amar.
A răsărit un zâmbet
Dar lacrimile toate
Pe loc l-au luat la rost
Zicându-i nu se poate
Lângă iaz pe piatra morii
Stă-ntinsă parcă la soare
Să-şi usuce al său chin
O stea în formă de floare.
Prin oceanul cu petale
Lacrimile mele înoată
Şi-n parfumul de migdale
Te zăresc, frumoasă fată!
Dacă vor plânge norii
Să plângi şi tu cu ei,
Căci puri îţi vor fi ochii,
Ca florile de tei
Cântă vântul la pian,
Clape în umbră de stea.
Prin acorduri mă usuc
De prea multă vreme rea.
Era atât de vie noaptea ,când ningea cu petale
Prin scârţâit de umbre treceau ades vii nori,
Doar flacăra iubirii ce mai ardea sublimă
Prin geana prinsă-n vântul eternelor cântări.
Vino mai aproape,vino lângă mine,
Ochii tăi să stingă durerea din vine,
Să-ţi simt răsuflarea peste trupul meu,
Să îmi dai iubirea,să mă scapi de greu.