S-a împǎunat pǎunul
Cu mii de ochi în coada sa
Şi nu cǎ mie mi-ar pǎsa,
Dar prea face pe nebunul.
Întrebai mai mulţi, nu unul,
Nimeni nu ştie de ce
S-a împǎunat pǎunul,
Poate cǎ avea cu ce!
Mii de ochi privesc ca unul
Dintr-o coadǎ în evantai
Şi ţintuit pe loc erai,
Recunoscând ca puştiul,
Cǎ s-a-mpǎunat pǎunul.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.