Feţi frumoşii, harapii, călăii,
broscoii, ţînţarii, dulăii
veniră la mine’n pridvor
din toate ghiocile lor.
Domnilor, iubiţi vizitatori!
iată scaune, merinde, viori,
parabole, sîrme, cotnar în bărdace.
Luaţi de unde vă place.
În seara aceasta bătrînă
sîntem o apă, o targă, o mînă,
mari evadaţi din poveşti
fără căciuli şi fără caleşti.
Şi eu sînt frate cu voi.
Mi-e fruntea stelară, piciorul gunoi
atîtea cuvinte încurc
şi tot către moarte mă urc.
Ci poate vreodată
O glorie pală, uşor deşelată
ne-o rîde, ne-o plînge pe crestele mici
pe unde fugirăm aşa de calici.
Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 şi în „PREPOEM”, ambele din mai 1940
vezi mai multe poezii de: Ion Pena
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.