Să fim ce-am fost, în gloria străbună,
Acolo unde demnitatea e parte din trup.
Unde omul nu-i viclean, ci străjer al credinței
Care astăzi se stinge, încet, dar sigur.
Să fim ce-am fost, ca un zid ce nu se trece,
Dincolo de egoismul ce nu ne reprezintă.
Să fim ca o floare care înflorește
Și bucură, de departe, chiar și tristețea.
Să fim ce-am fost, uniți în grele încercări,
Cu drag împreună, să creștem neîncetat,
Ca un copil ce astăzi e fericit că este iubit
Și nu este singur, căci puternici suntem împreună.
06.05.2026
Andrei GUȚU
vezi mai multe poezii de: Andrei Guțu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.