Să nu intri-n noaptea acestei lumi ce piere,
...
Să nu intri-n noaptea acestei lumi ce piere,
Nici gândul către ea, în fugă să nu-ndrepți,
Iar dacă te provoacă răspunde-i prin tăcere
Și provocarea-i neagră grăbește-te s-o ierți!
...
Ia seamă doar la lume, să nu te tragă-n hău,
Căci lumea nu-ți suportă lumina ce-o emani,
Ce-ai tu comun cu lumea? Vezi de drumul tău,
Iar din lumina-ți blândă tu dă celor sărmani!
...
De scuipă-n treacăt unii, scuipă pe-a lor soartă,
Căci ei sunt purtătorii lăstarilor de rău,
În ei o-ntreagă lume fără lumină-i moartă,
Ia seamă doar la dânșii să nu te tragă-n hău!
...
Ei simt lumina-n tine și de-asta te provoacă
Nesuportând lumina, tu nu poți fi de-a lor,
Nu vezi că orice-ai face, nu pare să le placă?
Ei sunt în noaptea lumii, pentru că asta vor!
...
Din cei ce-au fost cu tine, câți mai sunt acum?
Unde-s toți aceia ce-ți stăteau aproape?
Lumina ta preface prezența lor în scrum,
N-au suportat lumina care putea să-i scape!
...
Să nu intri-n noaptea acestei lumi ce piere,
Nici gândul către ea, în fugă să nu-ndrepți,
Iar dacă te provoacă, răspunde-i prin tăcere
Și provocarea-i neagră grăbește-te s-o ierți!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.