mi-au trecut prin suflet ierni îngheţate
veri dogoritoare
dar primăverile
mereu aducătoare de lumină
le-aş pune zălog pentru nemurire
port în ochi cuiburi de heruvimi întorşi acasă
obosiţi de căutări inutile
inima mi-e verde
aşa cum numai pădurea ştie să-nfrunzească
obraznic
în noaptea de florii
iar tu
mă locuieşti pe fiecare ram
pe care îl întind spre cer
în speranţa că într-o zi îl voi atinge
hristos a înviat
îţi spun în dimineaţa aceasta de-nceput de viaţă
dă-mi mâna iubite
hai să ducem vestea
sufletelor îndoliate de tristeţe
niciodată moartea nu ne va mai aşeza în genunchi
eu sper
eu simt
eu cred
***
fiecare anotimp emană lumină
caldă
rece
poleit cu verde sau argintiu
pe toate le-am transformat în primăveri
și le-am botezat cu numele tău
serafimii ne-au brodat existența
cu lacrimi din cupele crinilor
fac palmele căuș să adun stropii de rouă
căzuți din spinii de pe fruntea lui Hristos
ca să transform în iubire tot ce ating
simt mugurii tăi plesnind
evantai
în cuibul ramurilor
îmbătați de fantezia albastrului pur
noaptea de florii
e primăvara noastră
petalele se deschid spre cer
hristos a înviat iubito
hai să facem lumină în întunericul vieții
să urmăm calea destinului
pas cu pas
până în adâncul edenului
șarpele a fost izgonit
moartea a căzut sub coasă
eu știu
eu simt
eu cred
liliana trif & ioan grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.