Sub un vechi stejar bătrân
Mulți porci fără stăpân,
Guițau ronțăind catargul:
Era copt și cădea smântul.
Au tropăit, venind vântul:
Doar o ghind-au mai lăsat, alta nu vedeai cu gândul
Și veni un Corb, căruia nu-i plăcu astă nebunie:
Aparținea, ei spuneau, ielei Melancolie!
Era mai cernit decât jgheaburi picurate,
Zbura jos în ploaie, cu pene neudate.
Luă ghinda și o îndată o mormântă
Lângă o apă uriașă și adâncă.
Unde s-a dus, unde Corbul s-a dus?
A fost în jos și a fost în sus,
Peste deal, peste vale, negrul Corb s-a dus.
Multe Toamne, multe Primăveri
Călători cu aripi fără cer:
Multe ierni și multe veri - -
Nu-ți pot povesti juma din întâmplări.
Pe urmă se întoarse cu el și o Ea,
Și ghinda crescuse un înalt steja'.
Și-au făcut un cuib în cel mai înalt ram,
Și puișori avură, fericiți de-acum.
Dar curând veni un Tăietor îmbrăcat în blană,
Sprânceana marchiză i-atârna în geană.
Avea un topor în mână, un cuvânt n-a spus,
Ci cu multe hâcuri izbind hotărât,
Doborâ al bietului Corb cuib-nstejărit.
Puișorii i-au fost uciși; n-au putut să fugă,
Mama le-a murit că n-a putut să ducă.
Crengile copacului le tăie Tăietorul;
Și plutiră-n jos pe șuvoaie din fluviu.
Le-au tăiat în scânduri, scoarță au dat jos,
Și din copac și alți-au făcut vas frumos.
Corabia, lansată, aproape de țărm
S-a ridicat o furtună de nețărm.
Se izbi de-o piatră, valuri năvălinde:
În jur și în jur zbură Corbul chemând șiroinde.
Auzi ultimul țipăt al sufletelor pierind - -
Vezi! Vezi! peste catarg nebuna apă rotind!
Bucuros a fost Corbul și-ndată-a zorit,
Și Moartea mergând spre casă pe-un nor a-ntâlnit,
Și i-a mulțumit iar și iar atunce:
I-au luat totul, iar RĂZBUNAREA A FOST DULCE!
1797
vezi mai multe poezii de: Samuel Taylor Coleridge
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.