Se-mpăienjenesc tristeți pe inima mea ruptă
Și muguri de speranță se-astupă furtunos;
Am trupul greu precum un tanc de luptă,
Dor sângeriu m-apasă de tine, nemilos...
Ești timpul meu de vise și un aprins cărbune;
Mă simt o clandestină, străină, azi și ieri...
Cu fluturi-grăniceri mă joc în nopți nebune
I-întreb tot despre tine, ești printre prizonieri?
Mi-apasă oasele în carne și-atunci dureri coboară,
Și-aș vrea să vin la tine să-mi stai acum de gardă
Tumultului ce-mi scurma tihna odinioară,
Cuțit în lacrimi reci, amor într-o petardă.
Îmi întind iubirea, punte spre deltele-ți sticloase
Plutind hipnotizat tu vălul să i-l simți;
Să te cobori ca mreaja genunilor geroase
Rupând lacăt beției și sânilor cuminți.
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.