S-a prăbușit curcubeul
în găleata cu beteală
care își spunea povestea nici prea încet nici prea tare
bălții din grădina publică
peste care plutea o ploaie înghețată
de-ți venea să-ți iei câmpii
în ce partea nici tu nu știai
și gândul tău pleca spre Quijoți și sfinți
vântul plecase și el dinspre undeva spre nicăieri
cineva înjura ploaia de mama-focului
prin pomi începuse o muzică de sărbătoare
nimeni nu mai băga în seamă fulgii
care se spărgeau cu zgomot de lănci înnodate
în turniruri fără glorie fără eroi.
vezi mai multe poezii de: Ion Tudor Ilfoveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.