Angoasa febrilă a pus stăpânire
Pe oameni de gând spânzuraţi,
Să îşi găsească dorita ieşire
Din starea năucă de condamnaţi.
Te uiţi la ei cu multǎ milă,
Că n-au mâncat de-atâtea zile,
Cum se târǎsc, ca antica reptilă,
Visând la zborul de acvile.
Cu greu adună ei bănuţul
Ce-aduce siguranţa la copii,
La mall, împing timid căruţul,
Aproape gol şi fără jucării.
În ochii lor se vede mielul
Ce-aşteptă blând cuţitul
Sǎ i se deseneze fin tighelul
Ce-l face frate cu infinitul.
Decât să ştie că există
Ca masǎ de manevrǎ şi trişat,
Aleg o altǎ cale, şi insistǎ,
Dacǎ din asta au de învǎţat.
Ce fi-va-n viitor, e anti-viaţă,
Cǎ, pentu ei, prezentul e avar,
Puterea existentǎ nu-i răsfaţă,
Îi ţine pentru voturi şi inventar.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
slaba factura poetica....
altceva astept de la tine, ca tu poti, chiar poti, dragul meu confrate...dar acum , aici ....nu prea sunt elementele definitorii ale poeziei...
Te mai astept cu drag....
CRITICUL BLIND
luni, 07 septembrie 2015
ai scris o poezie frumoasa...felicitari
sorin
luni, 07 septembrie 2015