Frumoasa-i
ca o primavara fermecata,
Caci rotunjimile te-mbie,
Sanii- s pere dulci
Cum n-ai gustat vreodata,
Iar coapsele-s aur din păpădie.
Priviri albastre ma cuprind,
O vraja dulce ma-nfasoara,
Focuri in inima se aprind,
Sarutu-i vis de primavara.
Parul ei, chipu-mi răsfăța,
Trezind acel ceva, uitat,
Este dorinta cea visata
De sufletul nemangaiat.
Picioare lungi de căprioară,
Soapte vii ma ravasesc,
Este adierea dulce-n seara,
Este păcatul pământesc.
vezi mai multe poezii de: Florin Pop
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.