Sarutul - Cristian del Nor
Poezie adăugată de: Cristian del Nor

    marţi, 17 iulie 2018

Sarutul

Cand m-am trezit , ti-am cautat privirea
Ti-am mangaiat cu ochii , chipul tau drag , asa emotionat
Nu stiu de ce insa nu pot sa-mi frang deloc pornirea
Sa te sarut atunci cand dormi - e chiar foarte ciudat !
Cand te privesc , ma indragostesc la nesfarsit de tine
Si-atunci cand vreau , obrajii sa ti-i gust
Nu ma mai satur sa-i sarut, si mi-e asa de bine
C-alaturi pot sa dorm si sa iubesc si sa exist
Sunt gradinarul care se ingrijeste
De florea sa , si-i singura-n gradina
O ingrijeste cand e frig si o inveleste
Cu dragoste , cu mangaieri si apa la tulpina
Sa creasca , sa-nfloreasca - si nu se ofileste
Nu-o lasa sa stea singura fara lumina
O fura-n miez de noapte si-o duce in infinit
Si-i da sa bea din apa vie pana se termina
Sa poata sa traiasca-alaturi , fara de sfarsit !
-Ma recunosti ? iti spun cand pleoapele-ti se misca
Si-ti lasi ochii caprui , de onix slefuit
Sa ma descopere si palma-ti calda imi confisca
Barbia si apoi gatul , zambind la nesfarsit
Te-ai odihnit , iubite ? o spui cu ochii mici
Tu ai stat treaz azi -noapte ? tu chiar nu ai dormit ?
Si te ridici deodat’ si vii sa-mi cuceresti
Cu perna-n mana , jumatatea -Hei , esti pe veci incercuit !
Insa te lasi sa cazi napoi stiind c-o sa primesti
Pe buzele de fraga ,profundul meu sarut
Ca mai apoi sa te ridici din nou si sa zambesti !
Caci stii c-o luam din nou de la inceput !



vezi mai multe poezii de: Cristian del Nor




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.