Dacă te-am uitat ȋnchis ȋntr-o scoică,
Pe funduri de mare, singur ȋn beznă,
De ce n-ai strigat, Ȋmpărat peste ape,
Să-notăm ȋmpreună cu atolii de gleznă ?
Dacă n-am auzit valul cum sparge
Somnul marin al melcilor tăi,
De ce nu te-ai frânt, tu, zbor de catarge,
Ȋn ulciorul de vise de pe umerii mei ?
Dacă nu ţi-am simţit paşii pe valuri-
Corăbii albastre esuate-n corali,
De ce nu ȋmi dai ȋntâlnire pe maluri ?
Ţărmul e plin de arginţi şi vasali…
vezi mai multe poezii de: vindiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ai poezia in sange!Frumos!
SAlecsandru
joi, 12 noiembrie 2015
Poeziile tale sunt foarte frumoase :)
Ma bucur sa te citesc . Bine ai venit printre noi !
Adina Speranta
joi, 12 noiembrie 2015
Plăcut să te recitesc, Vindiana
Florian
joi, 12 noiembrie 2015
Mi-a plăcut întreaga poezie,versurile curg lin, îmbietor
Pantea Radu
joi, 12 noiembrie 2015
Excelente metafore inlantuite intr-un tot minunat. Imi place.
stomff
joi, 12 noiembrie 2015