Aud cum mii de şoapte
Se bulucesc în minte
În astă noapte
Şi cum mă simt…se simte!
Să fie oare-adevărat
Ce s-a-ntâmplat cu noi?
Nu ştiu!
C-am stat o vreme agăţat
De un strigoi
Cu trăsături de dezmăţat
Zbanghiu.
Inimii tale, de-atâtea ori rănită
De-a lumii nepăsare,
I-e dor de-o sărbătoare
Necătrănită
Şi, împreună cu a mea,
Balansate
Pe un ram stingher,
Se vor iubi pe-ndestulate
Încât hulitele himere,
Ascunse-ntr-un ungher,
Scrâşni-vor ca pietrele tasate
Pe şantier.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.