Vă sărut
cu buzele mele murdare
pe frunte, pe mâini, pe picioare,
pe răni,
pe lanţuri, zăbrele,
pe sufletele prefăcute în stele,
şi vă mulţumesc
cu răsăritul, cu amurgul,
cu muntele, cu marea,
pentru sângele,
lacrimile, puroiul,
sudoarea
cu care aţi udat
Grădina Maicii Domnului
în care au început deja
să crească
florile ce nu mai ştiu
să se ofilească,
şi care-ţi surâd
când ierţi şi iubeşti,
ale unei noi primăveri
româneşti!
vezi mai multe poezii de: Florin T. Roman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.