Ascunsă-n somn de mine , în vise mă adun,
Parcă eram eu pusă de bunul Moș Crăciun,
Să îi sortez bilete, scrisori și rugăminți,
Venite de la oameni, nepoți, bunici, părinți.
Nici gând să le fac față, dar vreau totuși să pot.
Dar câte cereri, Doamne, de unde la mai scot?!
La jucarii, la dulciuri, la brazi e mai ușor,
Săracii vor avere, bogații mai mult vor,
Bolnavii sănătate, mulți dintre sănătoși,
Vor drepturi, alte ordini, sunt chiar pretențioși.
Cei mici doresc putere, cei mari - mai mari să fie,
O parte însemnată vrea Pace, Bucurie.
In fine, tot ce are Pământul cu-a lui fire
Se cere si se cere, vin cereri in nestire!
Sortez, sortez întruna, nu mă opresc un pic.
Imi spun in gând: "Iisuse, nu-mi mai doresc nimic!"
Nu-mi termin bine gândul, când ușa de perete,
Trântită e de vântul, adus de două ghete,
Și zboară-afară totul, scrisori și scrisorele,
Imi mai rămân pe masă doar două bilețele.
Mă uit în jur speriată, n-am ce să mai adun ,
Astept să fiu certată de blândul Moș Crăciun.
Dar înțeleg deodată, cu vântul ce-a venit
Că cererile toate s-au si îndeplinit!
Își scoate haina Moșul si Își dă barba jos,
Cad la pământ cu frică: era Iisus Hristos!
Când mă trezesc, pe masă, pomelnicele mele
Sunt pline e dorințe și cereri bune, rele,
Iar Viii sunt cu morții și Mortii-s printre vii...
"Imi iartă, Bun Iisuse, ce cer. Dă-mi Tu ce stii!"
Maria Gabor, vol. "Învierea femeii lui Lot", Editura "Cu drag", Chisinau, 2014
vezi mai multe poezii de: Eliana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.