Scriu despre iarnă. Carii dorm în grindă.
Se zbat melancolii în ochii lunii.
O stea își aranjează voalul în oglindă
Prin vămi uitate șușotesc străbunii.
Cuprins de vise, somnul se-nfiripă
La fel ca focul supărat pe lemne.
Și gerul iernii dintr-o dată țipă
Mușcat de un plămân flămând, pesemne.
Zăpada se lungește pe noroi.
Un pui de somn și ea ar vrea să prindă
Dar e mireasă, nunta e în toi,
Nu poate un incendiu să aprindă!
Pe uliți trece-o sanie albastră
Ducând la vale foamea unui lup.
O floare de mușcată, la fereastră,
Își înfășoară noaptea după trup.
E iarnă și eu scriu la lumânare
Păreri emise de un scriptolog.
Prefața nu suportă amânare,
Din sobă focul cere-un epilog.
Atâtea se pot scrie despre iarnă -
Colinde, plugușoare, vrăji, foloase,
Însă pe mine-ncepe să mă cearnă
Clepsidra veche, plină de angoase.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.