Timpul nu are vreun preț
într-o dragoste în doi,
Decât o eternitate cu dispreț
mai bine o lume fără noi.
Valoarea e însuși individul
distrugând orice interes
și acoperind cu zidul
orice urmă de acces.
Stând în lanț inconștient
visând la săruturi goale
și necrezând suficient
șansa unei despărțiri oficiale.
Zidul curând s-a prăbușit
prefăcându-se în scrum,
Totul deja luase sfârșit
eu, mergând pe alt drum.
De mă-ntrebi de ce-am plecat
uită-te la scrum,
Arată sufeltul uscat
ce îl port acum.
Nu ești tu cel vinovat
ci eu că sunt copilă,
Inima nu a observat
monstrul fără milă.
vezi mai multe poezii de: Adelina Buca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.