Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Se-ntorc privighetorile - Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Poezie adăugată de: nutzu

- Nu ştiu de ce mi-e sete de dumbravă,
De flori ce-mi amintesc parfumul tău
Când mă gândesc la martie, o lavă
Simt că-mi pătrunde-n sânge, doare rău

Aripa frântă care-ar vrea să zboare
Peste zăpezi albastre, printre munţi,
Că aş topi troiene de ninsoare,
Iar peste Făgăraş aş face punţi

Numai s-ajung în ziua destinată
În burgul fermecat s-ating în zori
Magnolii cu petala delicată
Şi lângă lac s-așteapt privighetori.

- Plâng ploile lui Marte azi şi cerul
Parc-ar purta armura de război,
A devenit deodată temnicerul
Albastrului şi pune între noi

Atâtea piedici, munţi de neputinţă
Pe care nu-i pot trece, dar mereu
Te-adun în palme, dulcea mea credinţă,
În rugăciunea sufletului meu,

Ştiind că nu-i departe ziua-n care
Pierduţi în iarbă ‘naltă, printre flori,
Ne vom topi sub razele de soare
Într-un sărut, când vin privighetori.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

vezi mai multe poezii de: nutzu