Se rup viori în mine când în surdină mă privești
Nu știu de eu-s o vină sau vina ta e că iubești
În zăpăceli de ceață, în fuga singură de-arcuș
Simt o nouă viață, inima-mi spune: acuș-acuș
În gât se-nalță teama, zvâcnind săruturi orbitoare
Și nimeni nu ia seama că-n brațe-ți sunt o mică floare
Copacii-ți mișcă-n iris, iar frunzele-ți foșnesc în suflet
Cu aripi lungi de ibis zburăm uitând al zilei scâncet
Cu-nfometarea clipei, cu-nsetarea de lumină ne-mbrățișăm
În criza violinei tandrețea sufletului - cu ochii-nchiși - furăm
vezi mai multe poezii de: Ella