Se strecoară
Se strecoară printre noi
cenușiul toamnei aste,
drept arvună, sus pe coaste,
încet pomii rămân goi.
Se strecoară-n mâini, în oase,
recele umed, taninul,
dulce, rubiniu, doar vinul
ține loc de haine groase.
Se strecoară și se-aude
cum foșnește pasu-i lin
și-ncurcată în ciulin,
smulge-n grabă frunze crude.
Se strecoară-n mintea noastră
toamna, cea cu multe ploi,
se strecoară și apoi
își lasă stropii pe fereastră.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.