Dunia Pălăngeanu
Seară de ianuarie
Era seară și iarna nu mai venea
străzile visau cum fulgii ușori
se așezau pe case-arabesc de catifea,
îmbrățișând pomii cu reci fiori .
Luna părea un taler albit
pe cerul unit cu pământul de beznă
mai trecea în blănuri un trup feminin
cu zăpada trecută de gleznă.
Departe amorțită la margini de burg
dimineața pregătea suflarea-i de ger
și visul transformat în imagini ce curg
sub pleoape de-ametist și mister.
vezi mai multe poezii de: Dunia Palangeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.