Secretul inimii
Eu m-am copt coace-m-ar focul,
c-am pierdut pe drum norocul,
anotimpuri aurii duc secretul inimii.
Eu m-am dus duce-m-ar timpul
şi-am îngălbenit cu trupul ,
anotimpuri aurii, au secretul inimii.
Am pierdut pierdu-m-aş iară,
pierde-m-aş ca prima oară,
anotimpuri aurii, ţin secretul inimii.
Piară-n piatră am sculptat
peste secretul purtat,
anotimpuri aurii, prinse-n casa inimii.
În pridvorul de fecioară,
te-am primit întâia oară,
anotimpuri aurii, stau în jugul inimii.
Vis etern purtat în simţuri,
mută-te din anotimpuri,
anotimpuri aurii, vreau secretul inimii.
Vis în vis de întâlnesc, elegant îi dăruiesc,
visul somnului firesc,
anotimpuri aurii şi secretul inimii.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multe secrete are inima ! Cred că trebuia să le diferenţiezi din trei în trei versuri, iar la sfârşitul celor trei versuril, de fiecare dată să le aşezi puncte de suspensie, pentru a aduce acea notă de mister şi melancolie !
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 28 octombrie 2016
Acel "Piară-n piatră am sculptat" nu prea l-am inteles, totusi mi-a parut destul de interesant textul!
Am citit cu placere!
florianruse
vineri, 28 octombrie 2016