Secunda amintirilor
Îmi amintesc cu nostalgie
cum a trecut copilăria,
mi se părea că e magie
să pun pe frunte pălăria.
Când la mustață-mi da tuleul,
m-a invadat o bucurie,
ca vântul mă purta fuleul
la o idilă timpurie.
Concomitent croiam tipare
prin metereze de cristal,
în vasta mea preocupare
să urc al științei piedestal.
Cu sânge am plătit îndrăzneala
de a fi sărac și fericit,
monedă pe care tocmeala
n-o ia în calcul nici implicit.
Acum îmi privesc tinerețea
și bărbăția de tezaur,
cu care îmi torn bătrânețea
în copilăria de aur.
vezi mai multe poezii de: Puiu Stnescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.