Purtând pe aripi praf de iască,
un râu de fluturi curge către sud,
pe cer un nor străin, cu bască,
citeşte ploii dogme din talmud.
Râd patru cucuvele hoaţe
pe-o cruce veche dintr-un ţintirim,
luna şi-a pus părul pe moaţe
şi plânge-n hohot pentr-un serafim.
Mai trece câte-o coţofană
pe marginea unui apus tăios,
iar noaptea râde suverană –
septembrie, un început sfios.
O lună plină de mistere
în care el şi ea au doar un scop,
în nopţi tăcute efemere,
să soarbă din iubire, strop cu strop.
Din volumul Recurs pentru iubire -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.