Sfântul Ighatie - jertfă sângeroasă
Adăugat de: maria.filipoiu

SFÂNTUL IGNATIE - JERTFĂ SÂNGEROASĂ

În ziua de 20 decembrie este sărbătorit Sfântul Ignatie Teoforul, sacrificat pentru credința în Dumnezeu, ca hrană vie pentru lei, spre înspăimântarea celor care afirmau și susțineau credința creștină, pe vremea împăratului Traian.
Sfântul Ignatie a fost ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul și, potrivit Tradiției, a fost pruncul luat în brațe de Mântuitorul, atunci când le-a zis ucenicilor: „Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine mă primește." (Matei 18,5).

Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia, Sfântul Ignatie s-a înfățișat de bunăvoie înaintea împăratului și i-a mărturisit ca este creștin, atunci când a fost întrebat, într-un dialog ce s-a sfârșit în martirizare sângeroasă:
„Ești, deci, ucenic al Celui răstignit sub Pilat din Pont.
- Sunt ucenicul Celui Care a pus pe cruce păcatele mele, Care a călcat în picioare pe diavolul și toate uneltirile lui.
- De ce te numesc Teoforul?
- Pentru că îl port în mine pe Hristos cel viu.
- Tu eşti cel ce te numeşti „purtător de Dumnezeu”, care te împotriveşti poruncilor noastre şi răzvrăteşti toată Antiohia, ducând-o pe urma Hristosului tău?
- Eu sunt.
- Ce înseamnă purtător de Dumnezeu?
- Cel ce poartă pe Hristos Dumnezeu în sufletul său, este purtător de Dumnezeu.
- Oare tu porţi în tine însuţi pe Hristosul tău?
- Cu adevărat îl port, că scris este: Mă voi sălăşui întru dânşii şi voi umbla.
- Dar de noi ce crezi?
Nu ţi se pare că purtăm întotdeauna întru pomenirea noastră pe zeii noştri şi-i avem pe aceia ajutători asupra vrăjmaşilor?
- Vai mie, că pe idolii cei răi îi numeşti dumnezei!
Căci unul este Dumnezeu adevărat, Ziditorul cerului şi al Pământului, al mării şi al tuturor celor dintr-însele, unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-Născut, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit, pe Care de L-ai fi cunoscut şi tu, împărate, ţi-ar fi fost mai frumoase porfiră, coroana şi scaunul împărăţiei tale.
- Lasă acestea ce grăiești, Ignatie, şi ia seama la cuvintele mele de voieşti a te face plăcut mie şi a fi ridicat în cinstea prietenilor mei. Apoi să aduci împreună cu noi jertfă zeilor noştri şi îndată vei fi la noi arhiereu al marelui Die şi te vei chema părinte al suitei noastre.
- Ce trebuinţă am eu a fi arhiereu al lui Die, când sunt arhiereul lui Hristos, Căruia în toată ziua îi aduc jertfă de laudă şi mă sârguiesc să mă jertfesc cu totul. Aceluia şi să mă asemăn morţii Lui celei de bună voie.
- Cui voieşti a te jertfi pe tine? Aceluia care a fost pironit pe cruce de Pilat din Pont?
- Aceluia să-I fiu jertfă, Care a pironit păcatul pe cruce, a sfărâmat pe diavol şi a zdrobit cu crucea toată puterea vrășmașului.
- Mi se pare, Ignatie, că nu ai minte sănătoasă şi judecată dreaptă. Căci nu te-ai fi înşelat aşa cu scripturile cele creştineşti dacă ai fi priceput bine cât de bun lucru este a te supune poruncilor împărăteşti şi a aduce jertfă zeilor.
- Chiar de mă vei da fiarelor spre mâncare, chiar pe cruce de mă vei răstigni şi sabiei şi focului de mă vei da, niciodată nu voi jertfi diavolilor, nici nu mă tem de moarte, nici nu caut bunătăţile cele vremelnice ale vieţii acesteia de acum, ci numai pe cele veşnice le doresc şi în tot chipul mă îngrijesc ca să trec către Hristos, Dumnezeul meu, Care a voit a muri pentru mine.
- Tu zici că Hristos a murit, dar cum poate cel mort a ajuta cuiva şi încă Acela care a avut moarte defăimată?
Zeii noştri sunt fără moarte şi grăiesc.
- Domnul şi Dumnezeul meu Iisus Hristos S-a făcut om pentru noi şi pentru mântuirea noastră. El a pătimit pe cruce până la moarte moarte şi îngropare, apoi a înviat a treia zi, surpând şi stricând puterea vrăjmaşului şi S-a înălţat la cer, de unde S-a pogorât. Pe noi din cădere ridicându-ne şi iarăşi ducându-ne în Rai, din care am fost scoşi, ne-a dăruit mai multe bunătăți decât cele ce am avut. Însă dintre zeii cei cinstiţi de voi, niciunul n-a făcut ceva asemenea, fiind răi şi nelegiuiţi, făcând multe fapte de pierzare şi lăsând puţină credinţă oamenilor celor fără de minte. După aceea, luându-se acoperământul înşelăciunii, s-au cunoscut ce au fost, cum s-au dus rău din viaţa aceasta şi s-au dat morţii celei veşnice, pentru pierderea multora. Die, cel dintâi zeu al vostru, s-a îngropat în Creta, iar Asclipie, a pierit fiind lovit de fulger. Mormântul Venerei se spune că este în Pafa, iar Eraclie a fost ars cu foc. Căci, fiind răi, au dobândit acel sfârşit de care au fost vrednici".
Atunci, cel ce îl poarta în el pe răstignit să fie dus la Roma în lanțuri și să fie aruncat leilor", a poruncit împăratul.
Ajungând la Roma, sub paza a 10 soldați, a fost aruncat în arenă, spre a fi sfâșiat de lei. Tradiția mărturisește ca leii nu au mâncat inima Sfântului Ignatie, fiind plina de lumină. Numele de Ignatie a fost pus de la legătura cu un cuvânt latin „ihnis”, care înseamna foc, simbolizând lumina din inimă și ardoarea lui în apărarea credinței ca un foc nestins.

Acceptând moarte de ocară primită pentru Hristos, cu mare glas a strigat: „Bărbați romani, care priviţi la această nevoinţă a mea, să ştiţi că nu pentru oarecare facere de rău primesc această muncă, nici pentru oarecare nelegiuire sunt osândit la moarte, ci numai pentru singur Dumnezeul meu, de a cărui dragoste sunt cuprins, căci sunt grâu al Lui şi voiesc să mă macin prin dinţii fiarelor, ca să mă fac Lui pâine curată". Acestea zicând Ignatie, au venit asupra lui leii, care îndată l-au sfâşiat şi l-au mâncat rămânând numai oasele.
În acest chip a fost sfârşitul Sfântului Ignatie, căci aşa a fost dragostea lui către Dumnezeu.

Astfel Sfântul Ignatie, cu numele şi cu fapta a fost purtător de Dumnezeu, având în inima sa de-a pururea pe Hristos Dumnezeu, cu mintea cea de Dumnezeu gânditoare, scris ca şi cu un condei.

Oasele care au mai rămas dupa ce fiarele i-au sfâșiat trupul, au fost adunate de creștini și puse într-un loc însemnat din afara cetății. După putin timp, ele au fost trimise de la Roma la Antiohia. Mutarea moaștelor Sfântului Ignatie este pomenită în calendarul ortodox pe 29 ianuarie. Moaștele sale au fost puse mai întâi în cimitirul de lângă poarta Dafne din Antiohia, iar în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) au fost asezate intr-o biserica din cetate, închinată Sfântului Ignatie.
În România - Catedrala episcopala din Galati - se află și o părticică din moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie.
Sursa de documentare: Creștin Ortodox
20 decembrie 2020

Maria Filipoiu


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.