Nu mai vǎrsa
Lacrimi,
Rǎtǎcind prin frig
Sau prin gropi
Cu anonimi,
Îmbrǎţişându-l chiar pe ,,strig”.
Dorul sǎ-l cauţi mai aproape,
Nu-l vezi, eşti supǎratǎ?
Lasǎ-le-ncolo de hârtoape,
Ploaia ridicǎ şi-o iarbǎ curatǎ.
Florile sunt veselie
Dacǎ eşti în viaţǎ,
Doar aşa-ţi vor râde ţie,
Suflet fin în ceaţǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
"Ploaia ridicǎ şi-o iarbǎ curatǎ."..frumos!
pe langa intristarile de o clipa la care este supus omul in viata lui,ploaia,florile..cerul senin..de le vor privi,il vor face iar sa zambeasca!.. :)
mi-a placut poezia!
cu pretuire,
danab
luni, 31 octombrie 2016