Și așa, deodată
S-a deschis fereastra (vântul a bătut),
a-nceput să plouă, ceasul s-a udat
și așa, deodată, totul s-a curmat,
ore și minute, toate-au dispărut.
Din carcasa udă picurii curgeau
peste ziua crudă, pe pereții goi,
dâra străvezie ocolind apoi
limbile de ceas care se frângeau.
Stranii prelungiri ce înlocuiesc
pe lambriul galben cu modele reci,
răzbunări de frasin cu crenguțe seci,
dâre peste care clipe rătăcesc.
Picuri bat în geam ritmic și constant.
Ceasul nemișcat pare nerostirea
unui fir de apă rătăcind plutirea
fluturelui alb, într-un zbor galant.
Tunetul deșiră sunet nesfârșit,
foc pe-ntinsul cer mistuie trăirea
luminând în noapte, amăgind privirea
și așa deodată, ceasul a pornit.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.