Și când te-alint, să nu te mire
...
Ți-alint făptura dragă fără de cusur,
De-atâta vreme cea dintâi dorință,
Să n-o mai fac, n-aș putea să-ndur,
Să n-o mai fac îmi e cu neputință!
...
Iar într-o zi, de vezi că m-am oprit
Și nu te mai alint ca-ntotdeauna,
Privește-mă cu drag și-atinge-mi mâna,
Să vezi de nu cumva am adormit.
...
Tu ești făcută pe celălalt tărâm,
Din stropi de soare, blândețe și iubire
Și când te-alint, să nu te mire
De te aseamăn cu-o floare de salcâm!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu