Dacǎ te-ai deschis, în fine, cǎtre o iubire mare
Dǎruieşte-te cu totul pânǎ cazi într-o neştire
Ca şi când tot roşul lumii te va ţine pe nuiele
Aşezate rânduri-rânduri întru-n rug cu floricele.
O clepsidrǎ se întoarce şi cu ea o datǎ timpul
Lǎsând stelele pe ceruri cǎrora le-a venit timpul
Sǎ îţi bucure simţirea fǎrǎ pic din ce-i amarul
Ce îşi pierde-aciditatea când se-ntâlneşte cu varul.
Şi dacǎ aş fi nuiaua cu abilitǎţi decente
Nu aş da scântei deşarte pentru rezolvǎri curente.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.