Și de te mai numești și tu prezent,
De ce nu-mi ești alături permanent?
De o zi și ceva te-aștept cu nerăbdare,
Te aștept de mă și doare tare.
Și de te mai numești și tu prezent,
Îmi prezinți trecutul violent
Și vocile strigând după ajutor,
Căci nu vor mai avea un viitor.
Și de te mai numești și tu prezent,
Am în față numai vise de recent
Răcoroase de parcă-s ghețari,
Văd în jur numai zdrențari.
Și de te mai numești și tu prezent,
Nu-mi trăiesc nici viața la moment
Copii înfometați sute de ani,
Umblând dezgoliți de-ai săi dușmani.
vezi mai multe poezii de: Alexandru99