Un pǎianjen alerga
Pe pȃnza lui
Sǎ prind-o muscǎ,
O gospodinǎ mesteca
Ȋn tuciul cu zacuscǎ
Ȋn timp ce leul
Alerga o iadǎ
Ȋntr-o savanǎ rarǎ
Iar omul meşterea o nadǎ
Sǎ prind-o cǎprioarǎ.
Ursul şedea cu coada-n apǎ
S-ademeneascǎ somnul
Cȃnd rusul a ieşit la sapǎ
Şi sǎ admire Donul.
Şi fiindcǎ toţi sunt o naturǎ
Frumoasǎ, schimbǎtoare
Ar trebui sǎ ştim
Cǎ e şi urǎ
Care
Nici ea nu-i stǎtǎtoare.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.