Și muză-mi ești,copilă tu din vise,
Mă faci din inimă a scrie
De gânduri,parcă interzise
De simțuri,ce-mi trezești tu mie
Credeam că sunt demult răpuse
În mine,idealuri de iubire
Dar iată că nu sunt distruse
Și nici absente din simțire
Mi-e datorie acum a spune
Cum zilele îmi trec pe rând
Rugându-mă să-ți fie bine
Atunci când mi-ești prezentă-n gând
Și muză-mi ești,când tandru mă privești
Cu ochi din care izvorăsc scântei
Și-n versuri scrise-o să trăiești
În timp ce eu rămân holtei
Holtei care cu drag,începe-a povesti
Lumii întregi,de muza cea ascunsă
O muză care-i face,sângele-a clocoti
Și-n lipsa căreia,i-e inima răpusă
Și muză-mi ești,declar ca mărturie
Cu negre non-culori,pe-o coală
Că despre tine-a scrie,îmi va fi tisturie
Și indirect ți-oi da,din când în când târcoală!
14.11.2015
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.