și noi, suflete, tot pe prag
dezghiocăm ca doi copii
poze cu trăiri vii din buzunarele vremii
serioși și veseli, și triști
ca niște soldați în fereastra de pace
un vânt sau o clipă ca un cărăbuș
ori numai o plutire de pescăruș
ne desprinde uneori
și pornim năuci de-a rostogolul zărilor
depărtărilor
apoi înalt, mai înalt
pe drumurile astrelor
cu caiete de muzică în mâini
să culegem răsărituri cu felul lor unduitor
dimineți eternității prea scurte din noi toți
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.