Înşelat de vieţuire şi de sânii ei obraznici,
Cauţi sǎ gǎseşti în tine tot curajul unor paznici,
Care nu alungǎ plânsul, risipit tǎcut în gânduri,
De priviri rǎscolitoare aruncate rânduri-rânduri.
Greutatea unei clipe te apasǎ repetabil
Când vezi bǎtrâneţea hâdǎ cu-apetitul ei contabil
Cum pǎtrunde charismatic în ce-a fost avântul lumii
Precum damful amǎgirii printre lacrimile glumii.
Şi-uite-aşa se sparg în tine stropi de oboseli precare,
Ca blesteme siluite de acei cu gura mare,
Aruncându-te uitǎrii sǎ te ronţǎie statornic
Precum roţile flǎmânde dintr-un pântec de ceasornic.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.