Iarna, cristaline unde
pe sub gheaţă se strecoară
şi-n noapte argintul lunii
îl transformă-n poleială.
Ajunge o zi-nsorită
să se subţieze gheaţa
şi prin margini dantelate
să pătrundă-n apă viaţa.
Sălciile arcuite,
spre oglinda de cleştar,
lasă gheţa ce le-mbracă
să prelingă stropi de apă.
Cade acum o picătură
şi alta se pregăteşte,
gheaţa râului în raze
şi cristale-ncet plesneşte.
Zăresc peştii curcubeu,
aurii şi argintii,
ce-şi pun solzii în valoare,
fluturând din aripioare.
Susur duios se aude
- „simfonii de primăvară”,
şi pe maluri, dalbe flori
scot căpşorul din zăpadă.
Tot priveşti şi nu ai crede
că gingaşii ghiocei,
cu lăncile din smarald,
scot clinchet de clopoţei.
O boare de vânt uşoară
va purta mireasma lor,
„vestitori ai primăverii”
- bucuria tuturor.
Iarna însă nu se lasă,
„babele” îşi pregăteşte
să cearnă zăpadă-n zări,
troienind din nou cărări.
Vântul de la miazăzi
- „mâncătorul de zăpadă”,
Dochiei-i fură cojoace,
de vreo nouă zile-ncoace.
Fete au ieşit din case
purtând fine mărţişoare,
şi pe câmpuri apar pâlcuri
de culori pline de floare.
Iată, mândra primăvară,
cu alaiul ei sonor,
a venit din nou în ţară
dând farmec visărilor...
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasă lectură.. Felicitări !
M Horlaci
vineri, 03 iulie 2015
Foarte frumoasă , Mariana !
mirimirela
vineri, 03 iulie 2015
frumoasa...
daca ai mai starui putin la finisare,ar iesi o poezi superba...
multumesc pentru postarea ei!
o zi frumoasa iti doresc!
danab
vineri, 03 iulie 2015