Singurătate - DANACIOBY
Poezie adăugată de: DANACIOBY

    vineri, 10 februarie 2017

Singurătate

Golită sunt de toate şi plină sunt de tot,
Iar haina ce-i pe mine mi-e greu s-o mai suport.
Mă macină tristeţea când văd în jur rugină.
Aş vrea să zbor, dar totul se termină-n rutină.

Coloana infinită de griji şi judecăţi,
Mă-ndreptăţeşte parcă mai mult ca-n alte dăţi,
Să las în urmă gânduri, trăiri şi mari senzaţii,
Să mă desprind de vise şi să trăiesc ca alţii.

Încerc să merg pe drumuri puţin ocolitoare,
Să nu m-agăţ de cioturi, căci ştiu că asta doare.
Îmi reazem fruntea rece de-o frunză arămie.
Alung singurătatea scriindu-ţi astăzi ţie.



vezi mai multe poezii de: DANACIOBY




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.