Singurătate
Tu nu cauți nemurirea în iubire sau în vin
Nu te ntrebi dacă iubirea e reper sau doar divin?
Când cobori privirea-ți tristă peste rânduri, peste gânduri,
Nu te-mbie vrăjitoarea să te-neci în disperare
ȘI să cauți mai avid, rătăcind adânc în gând?
Nu știi cine-i cel asemeni și tovarăș ție, poate,
Te gândești că poate-n lume sigur sunt și alții singuri.
Amăgiți de bucuria efemeră din pahar și căutând iluminare
Azi mai mult ca ieri, în van, într-o amară resemnare,
Să despice firu-n patru printre stropii reci de ploaie
Care cade fără teamă, veșnic, umedă și rece
Ca durerea care, iată, nu mai trece.
Și pictând cerul cu vise și speranțe de iubire
Frunze roșii, ruginite cad mereu fără să știe
cât de singur, cât de tare
doare ...
vezi mai multe poezii de: Ela09
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.