Prin ceață suntem singuri fiecare
Chiar dacă pașii ni se intersectează;
O lume-ntreagă-n umbră pulsează,
Dar singuri aflăm a inimii cărare.
Străini trecem prin stări tot mai neclare,
Sub cerul greu ce nu ne mai veghează;
Prin ceață suntem singuri fiecare
Chiar dacă pașii ni se intersectează.
Nici mâna-ntinsă nu-i o alinare
Când teama-n suflet se furișează,
Iar gândul rece ne îndepărtează
De o speranță ținută-n izolare:
Prin ceață suntem singuri fiecare.
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.