Lăsăm ȋn tindă cerul desfăcut,
Ferestrele să ne asculte graiul mut
De-atâta dragoste – beţie fără vin,
Asasinând tăcerea lumii ȋn suspin,
De mâine te voi duce la altar,
Să mă cunun cu umbra ta cu chip barbar,
Pe deget ȋmi voi pune vraja ta,
Prea beată să mai semene c-o stea,
Şi dacă mâine nu voi reuşi,
Voi şterge, tragic, verbul A IUBI
Din toate dicţionarele, plângând…
Iar sinonimele am să le vând
Pe-un pumn de portocale ȋncă verzi,
Ce dau ȋn pârg ȋn timp ce tu mă pierzi…
vezi mai multe poezii de: vindiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Un poem îngrijit pe care l-am citit cu mare drag.
balan
marți, 17 noiembrie 2015