Eu dulcea-mi înviere asecată
Mi-o lepăd printre prunii veștejiți.
Precum o frunză veșnic descrăcată
Îngrop însemnul pomilor vrăjiți.
Pe dezmustite ierburi de prunișuri
Eu sângerez esențe de amor.
În șoaptele-tenebre de hățișuri
Mă ghemuiesc magia să-mi omor.
E rece între pruni și pendulează
Tăișuri de clipite fără flori.
Iar rădăcina joasă-mi strangulează
Frumosul stins în viorii palori.
vezi mai multe poezii de: DascaluAlbert
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
E bună sugestia, mă mai gândesc. Deja mi-am făcut un folder separat cu refrazările dumneavoastră, cred că o să mă ajute. Mulțumesc pentru apreciere, înseamnă mult! :''D
DascaluAlbert (autor)
luni, 08 aprilie 2024
Excelent! Pentru o imagine mai plastică, eu aș propune pentru S3, v2 "Întunecate strigăte de ciori", dar nu neapărat. Felicitări!
Manuela Munteanu
luni, 08 aprilie 2024