Legănându-te alene,
cu codiţa fluturând,
tu veneai timid spre mine,
aerul adulmecând.
Şi luându-te în braţe,
când în ochi eu te-am privit,
inima-mi bătea nebună…
m-am îndrăgostit.
Six, motan siberian,
cu blăniţa moale,
mi-a adus în viaţa mea
clipe de-ncântare.
Ca un tigrişor vărgat,
are ochii de agat,
nasul pâs, negre lăbuţe
ca nişte pernuţe.
Tandru face-o plecăciune
şi-şi îndreaptă coada,
cu urechile ciulite
îşi priveşte prada.
Nici o şansă nu mai are
porumbelul care
se aşează pe o cracă,
toropit de soare.
Şi la masă uneori
mâncam împreună
- una mie, una ţie,
de ce mai puţine mie?
Cu lăbuţa semn îmi face
să-ndrept greşeala
că şi lui friptura-i place,
cum o face mama.
La sfârşit de săptămână,
când stăteam la masă,
el era primul servit,
ca un domn acasă.
După ce-şi umplea burtica
şi se alinta,
în poziţii cam ciudate
lenevea pe canapea.
Şi apoi, spre asfinţit,
când se lăsa seara,
pisicuţele vecine
îi ţineau cărarea.
Că era focos motanul,
tare iubăreţ
şi-l chemau toate în noapte:
– vino, Sixuleţ!
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Eu nu sunt critic si pot sa spun orice cred. Cred ca ai in continuare un suflet minunat si prietenii tai necuvantatori trebuie sa fie foarte fericiti langa tine pentru ca ii iubesti cu adevarat. oricat de stangace este din punct de vedere poetic poezia , ca mesaj si dorinta de a impartasi bucuria prieteniei pentru un motan ori un catelus ori o frunza verde , merita toata pretuirea. De aceea declar deschis ca te pretuiesc mult. Cu drag.
stomff
marți, 08 septembrie 2015
poezie copilaroasa....mai bine zis o joaca ....
te citesc si atât...
Te mai astept...
CRITICUL BLIND
luni, 07 septembrie 2015
Frumos, felicitari
Mari
luni, 07 septembrie 2015