Durerile acestei lumi ca-o veghe,
Cu slove înfloresc pe o hârtie,
Mă bântuie în trezirile din somn,
Când fața-mi spăl cu apă, sub morminte,
-un Thales reînviat.
Zărindu-te apoi pe tine în palme,
Și în fântâna morții nesătulă,
Bogații își leapădă pistruii,
Copile scunde narcise în păr își prind.
Văd păsări doici ce alăptează naltul,
Umbrelele de foc se-ascund de ploi;
Eu cu căldura ta în poale,
Îmi ung c-o duminică rana de rang regal.
În țintirimul cu cravate negre decorat,
Într-un alcov de spumă și argint,
Cai albi sorbind fierturi de struguri,
În iureș nelumesc copitele-și conduc.
Cad geamuri peste lumea fiecăruia,
Cu ochi celești mă îmbie un pahar cu lapte,
Ca-un creion albastru știind ce-mi place,
Să strâng sfințeniile în coperți de carte.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.