SOARELUI
Te întreb pe tine soare,
de eşti cald şi-n depărtare,
căci de-aici aşa se pare.
Te aşteptăm cu nerăbdare,
totul creşte-n a ta zare,
de la om până la floare.
Când vii şi c-o scurtă ploaie,
totu-n cale se-nvioaie,
belşugul curge-n-şiroaie.
Străluceşti şi dogoreşti,
doar atuncea când doreşti,
iar de nu în ceaţă eşti.
Ne duci noaptea la culcare,
fără nici o amânare;
dar, de noi, îţi place oare ?
Alexandrina Spânu - SPERANȚE
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.