ŞOBOLANII
Într-o ţară năpădeau mai demult şobolanii;
Oamenii s-au adunat şi au săpat şanţuri,
I-au prins şi i-au trimis la ocnă în lanţuri;
Dar au mai rămas cinci ... Au trecut anii,
Iar şobolanii tot mulţi făceau hore şi danţuri.
Oamenii s-au sfătuit, au pus otrăvuri în danii,
În caşuri, în vin, stârpind acele jiganii;
Dar au rămas cinci, s-au înmulţit şi-au început să roadă finanţuri.
Oamenii au hotărât să-i împuşte pe rând cu cinism,
Au încercat să îi convertească la creştinism,
Câţiva tot au scăpat, învârtind caterinci.
Oamenii au părăsit atunci ţara cea comică
Şi au azvârlit asupra-i bomba atomică.
Şobolanii au murit aproape toţi; dar au rămas cinci.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel